Archive for the ‘versuri’ Category

Un cutremur a risipit casa mea; Frig, foame şi răcnete de disperare pline… Am găsit în mine iadul, iar în focul lui pe Tine, Erai flămând, desculţ şi gonit din casa Ta. Un om minunat mi-a frânt inima; Am plâns mult, am slăbit, am murit în fine. Am găsit în mine iadul, iar in focul [...]

Te cunosc demult, te cunosc prea bine, esti deja parte din mine, ca sa-mi mai fie teama. Nu pot sa ma dezic de tine… n-am cum sa fug si nici cum sa te alung. N-ai sa pleci departe si nici pe prea mult timp. Te vei intoarce oricum, cu mai multa amaraciune, tocmai cind nu [...]

Am cutremurat lumea cautindu-te Am fost printre saraci si boschetari, te-am cautat prin vieti pierdute am alergat desculta si m-am lovit de pietre tari. Am cersit de rind cu cersetorii am dormit si am mincat cu ei, Te cautam pin ma-nveleam cu zorii dar nu au dat de tine ochii mei. Ta-am cautat si printre [...]

M-am apucat sa reconstruesc viata mea din temelie; de fiecare data cind ma apuc de ceva frumos, aproape uit ca tu nu ai nevoie de mine. Durerea asta ma abandoneaza pe masura ce inteleg ca ceilalti au multa nevoie de mine. Constat surprinsa intr-un moment cit de putin timp imi petrec cu cei care ma [...]

Lasa-ma ura, nu ma atinge, esti prea rece; nu-mi intra in suflet, esti prea grea pentru constiinta mea. Lasa-ma durere, nu ma atinge, nici tu nu stii ce faci din mine, vrei sa ma faci inteleapta, dar ma lasi ruinata la picioarele ticalosilor, nu vreau sa te mai stiu. Lasa-ma asteptare, nu ma atinge, ca [...]

Simt timpul irosit fara rost, simt cerul tot mai departe si inima mea prea rece. Simt vintul in fata, el nu stie ce vrea, doar hoinareste trist si vesel pe undeva. simt ca nu mai pot fi sincera, nu stiu de ce… Simt dorul meu inlantuit in mii de catuse, de ce l-as lasa liber? [...]

Singur, trist, e tîrziu și mai plouă. Nimeni nu e să te-asculte acum. Parcă viața ta este ruptă în două, parcă-ai fost un foc, parcă ești un scrum!? Privește, cerul îți știe gîndul, plînge cu tine și iar e senin. Toate-n viață se trec ușor precum vîntul, unele dor și trec, altele vin. Simte clar [...]

nebună din dragoste

Posted: 1 mai 2009 in versuri

15.o2.2008 Pentru că nebună mă trezeam dimineața, pentru că nebună înfruntam frigul și ceața, pentru că nebună suportam foamea și dorul, pentru că nebună te iubeam. Am învațat să traiesc fără multă pîine, dar nu am învățat sa trăiesc fără tine. De asta sunt nebună; Suport hainele mele învechite demult, dar nu port suporta noua [...]

Să mă lași să plec, să nu mă ții de mînă, eu voi pleca încet, eu voi pleca străină. Nu mă-ntreba de ce, răspunsul e cu tine, Sunt legea suferinței,de ce aș mai rămîne? Te las, te las cu bine și inima ți-o las, Alege-ți singur soarta, ca un bărbat, nu ca un laș. Să [...]

timpul s-a oprit

Posted: 1 mai 2009 in versuri

Au înghețat poveștile in mine Si timpul meu in mine s-a oprit . Zilele imi sunt starine , Parca am trait un veac ; De parca nici nu am trăit.

Joc teatru

Posted: 1 mai 2009 in Sentiment și rațiune, versuri

Joc teatru azi, de parc-aș fi, un prinț din pînze colorate. Nu mă-ntrebați de pot iubi?! Sunt ocupat cu multe alte! Mă-nvîrt cu haz și armonie Știu piesa pînă la sfîrșit, dar nu vă garantez să fie; exact așa cum v-ați dorit!

puterea dragostei mele

Posted: 25 aprilie 2009 in versuri

În toate zilelele pe care le-am trăit, am lăsat o parte din mine; cea care avea a se trece oricum. Pe toate lucrurile de care m-am atins, am lăsat o amprentă reală a prezenței mele, care indifirent de cursul istoriei, vor rămîme acolo oricum. În tot ce am făcut vreodată, am lăsat dragostea mea arzătoare, [...]

Din Curaj

Posted: 23 aprilie 2009 in Cultură și societate, versuri

În starea mea e ca şi cum în zoaie te-ai scălda sau în cianură, te-ai îneca în glodul de pe drum pentru-a salva o jalnică făptură; sau răcnetele frici-ai asculta împotmolită în vreo gură ce nu mai are ce mânca sau delirează de arsură. e ca şi cum desculţă, pe răsură, în faţa idealurilor sfinte, [...]

minte bolnavă

Posted: 20 aprilie 2009 in Cultură și societate, versuri

E trist, e tragic, e durut; minte bolnavă, gînd pierdut… Suntem bolnavi, flămînzi și goi, doar frica mai trăiește-n noi Toți cei care mai dau alarmă Sunt pedepsiți cu ură și cu armă. Noroc de cei cuminți, cu inima de fiară Păcat de omul simplu, păcat de tine țară!